Avem parinti pe undeva si stim deja ca mor...
I-om plange candva, cu jale multa si dor ,
Dar de-i avem, le spunem oare ca-i iubim?
Cat inca mai putem, copiii lor sa fim!
Cei ce n-au, o stiu prea bine, ducandu-se la morminte,
Sa si-i planga, sa se-aline, ingrijind de cele sfinte.
Ca parinti om fi si noi, departati dintre cei vii,
C-un copil sau poate doi, care ne va pomeni.
N-astepta sa mangai crucea, de-ai parinte inca viu,
Fa-o-acum, pana se duce duce, fa-o ! Inca nu-i tarziu..