Când cerul se va zbate pe-o ultimă suflare
Și Zborul însuși se va opri din zbor
Voi merge să aprind o prăfuită lumânare
Plângând nonexistenta pe criptele de dor

Când sufletu-mi albastru se va opri din curs
Și soarele fierbinte va lumina în negru
Îmi voi aduce-aminte...- uitare -drum fără parcurs
Și voi schimba Nimicul într-un Etern funebru

Se va închide vântul în beciuri temporale
Și gându-mi bipolar de pietre se va sparge
Iar timpul se va pierde în dedaluri spațiale
Sub calda strălucire-a atomilor catarge

Dar va ramâne, poate, pe-un quark sau un foton
Un strop dintr-o esență mai aspră decât vântul
Și din nimic va naște, eon dupa eon,
Sfidând absurdul însăși, omnipotent, Cuvântul