agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-27 | | Înscris în bibliotecă de Val Vartej
Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,
Cand cu buzele de sange si cu ochii sclipitori, Printre arborii de toamna te plimbai incet, sfioasa Lasand gandul spre amorul inteles de atatea ori? Asteptai sa fiu poetul indraznet ca niciodata, Sa te fac sa auzi in taina ecoul rece al unor calde sarutari, Te duceai mereu inainte inspre o umbra intunecata Ca o pala ratacire coborand din alte zari. Ah, si mi-ai spus atat de simplu ca ti-e sete de iubire, Neascultand decat soptirea singuraticei paduri, Iti opreai cu mana sanul si zambea a ta privire, Chinul indepartarii noastre neputand sa-l mai induri. Ha, ha, radea ecoul, de radeam de ata placere, Intre om si intre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lasat sa insiri povestea cu dureri si cu mistere, Pentru mine, ca oricarui trecator necunoscut. Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa, Cand in soaptele padurii poate ca te-am sarutat Ascultand ecoul rece dinspre toamna friguroasa Ce aducea iubiirii noastre un adio indepartat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate