agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3047 .



Celui ce are i se va da
poezie [ ]
(Scrisoarea a 215-a)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Episcop_Velimirovici_Nicolae ]

2006-11-15  |     |  Înscris în bibliotecă de error




Þăranului Manoilo I., despre cuvintele: Celui ce are i se va da
(Scrisoarea a 215-a)

Te miră cuvintele Mântuitorului:

Celui ce are i se va da și îi va prisosi, iar celui ce n-are și ceea ce are se va lua de la dânsul. (Mt.13,12)

“Oare este drept”, întrebi tu, “să se dea bogaților care au și să se ia de la săraci și puținul pe care-l au?”
Așa gândești tu, mânat de duhul acestor vremuri nefaste când problemele materiale au pus în umbră problemele de primă însemnătate ale vieții omenești pe pământ, ale rostului și scopului ei.

Dacă ar fi vorba de bunurile acestei lumi, întradevăr, nu ar fi drept să se ia de la sărac și să se dea la bogat. Aceasta s-ar împotrivi altor spuse ale lui Hristos:

Celui ce-ți cere, dă-i.

S-ar împotrivi și pildei despre bogat și Lazăr. Iată, de la bogatul nemilostiv s-a luat totul, și totul a fost dat săracului Lazăr- în Împărătia cerurilor.
Așadar, nu se poate ca Mântuitorul să fi vorbit aici de avuția materială.
Chiar dacă se întâmplă ca din punct de vedere material un bogat să se îmbogățească din ce în ce mai mult, iar un sărac să sărăcească din ce în ce mai mult în această lume, acest fapt este doar un simbol a ceea ce se întâmplă în domeniul realităților duhovnicești. Adevăratul înțeles al acestor spuse devine limpede când le citim pe cele dinaintea lor- iar înaintea lor se află pilda despre sămănător și sămânță și cea despre lumina care nu se poate ascunde (Lc.8,16)

Lumina este adevărul. Cel care a simțit dulceața adevărului ca dar al lui Dumnezeu, și năzuiește și se ostenește să aibă tot mai mult din el, aceluia i se va da, și îi va prisosi lui ca să poată arăta adevărul și altora.

Sfânta Varvara nu a avut dascăl, dar a avut năzuința după adevăr și suflet pregătit să primească adevărul; de aceea Dumnezeu i-a descoperit bogăția adevărului.

Unii eretici din zilele noastre au strâns în pumn numai o mică parte din adevărul lui Hristos, în timp ce plinătatea adevărului, pe care o poartă Biserica Ortodoxă, au lepădat-o. Precum sluga cu un singur talant, și aceștia au îngropat părticica luată din adevăr și o păzesc cu râvnă de înmulțire. De aceea, li se va lua și acea părticică din adevăr și va fi înapoiată celui de la care au și luat-o. Ei cred că au tot adevărul lui Hristos.

Evangheliștii se explică și se completează unul pe celălalt; În cazul de față, Luca pe Matei. La Luca scrie:
Și celui ce n-are i se va lua și ce i se pare că are
(Lc.8,18)

Numeroșii filosofi încrezuți în mintea lor nu au adevărul, însă doar cred că-l au. Nici nu se ostenesc să afle și să primească adevărul, care este numai de la Hristos. De aceea, părutul lor adevăr va fi lepădat și nu va da roadă, iar darul lui Dumnezeu pe care ei l-au cheltuit în pierzătoare trufie împotriva Făcătorului lor, va fi luat înapoi de Dătătorul tuturor darurilor și dat altuia, care va avea mai multă frică și râvnă și credință și dragoste.
“Așa facem și noi”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
“Când vom vedea că cineva ne ascultă cu împrăștiere și a rămas nepăsător față de toate încercările noastre de a-l îndupleca, până la urmă încetăm să îi mai vorbim, căci dacă stăruim nu facem decât să sporim nepăsarea lor.”.
Atunci ne întoarcem și îmbiem cuvântul adevărului celor ce au mai multă dorință să-l asculte.
Dumnezeu Se poartă ca un gospodar, care seamănă sămânța Sa și lângă drum, și pe stâncă, și în mărăcini și în pământ bun, iar când vede ce se întâmplă în primele 3 cazuri cu sămânța pe care a semănat-o se îngrijește doar de pământul bun. Cu cât dă o țarină rod mai mult, cu atât mai grijuliu o lucrează gospodarul, însămânțând-o mereu. Iar pământul de lângă drum și pietros și mărăcinos, este treptat părăsit de gospodar, dacă acesta vede ca nu-i aduce nici un rod.
Iar sămânța pe care o semănase acolo mai înainte o ia și o seamănă în pământ roditor.
Deci, spusele cu pricina privesc cuvântul lui Dumnezeu, pe care Hristos l-a semănat în întreaga lume. De la cel ce leapădă sau întrebuințează rău cuvântul lui Dumnezeu acesta se ia și se adaugă din plin celui care deja îl are și care se bucură că îl are din ce în ce mai mult.
Pace ție și bucurie de la Domnul.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!