Toamna îmi intră pe geam ca o hoață de inimi
Și-mi scutură veșmântul de vară,
Îmi împreunează degetele și se scrie
Ca o gingașă vioară,
Ca o virgină de primăvară această toamnă
Îmi sărută voalul de îngeri
Cu tot cu aripile lor de fum,
Toamna-mi leagă pasul de drum.

Plouă și multe frunze cad;
Bătrâni-și cumpără scânduri de brad
Și copii-și alintă nucul.
Toamna mă fură… mă pierde cu gândul.

Pe geam intră bolnavă
Și eu îi scutur zeama,
E toamnă la mine în curte și-n suflet…
E toamnă de primăvară spre iarnă;
Și-mi prind culoarea galben de mire
În această toamnă devreme… târzie.