Un dormitor ascuns

Patul meu îți vinde bucata mea de trup
Ca și cum cearceaful și-ar cumpăra betele,
Fără să-mi mai caut buzele te strig
Luându-mi de la ochi oarbele gene.
Grațioasă ca o lebădă de mai
Îmi întorci spatele plin de idei
Și mă găsești întins sub perne
Fără plapumă și chei…

Oh, păcatul meu… începe-a vorbi
Și își oftează zeama de ceară vie,
Numai tu îmi poți privi
Din cartea ce pe tine
Geme.

Primește-mi brațele în inima ta de sticlă
Și dăruiește-mi desfătarea,
Eu îți dau tot ce-mi există
Numai haina-mi nu-ți pot da,
E umedă de-atâtea ploi singuratice
Cum umedă acum ești tu,
E haina-mi ce nu-o pot desface
Decât la pieptul pământului neviu.

O cameră ascunsă… acest dormitor
Și totuși lumea ta atât de mică
Mă primește-n cucul ei… de cină.