Știi vreun loc unde se poate face dragoste cu fereastra deschisă,
până noaptea târziu,
fără frică să scoli vecinii care de fapt nu dorm niciodată,
nici nu fac dragoste,
ci numai ascultă așa, aiurea,
pe la ușile altora?
Și dacă tot știi, neștiutul de tine,
și dacă tot împărțim pe din două gândul ăsta frumos,
coborât parcă din poveștile altora,
te-ar supăra foarte tare să mai rămâi,
uite,
măcar până pe la ceasul al doisprezecelea și un pic,
până se face noapte de-a binelea?
Și dacă tot s-a făcut noapte și te faci că nu știi
care din drumuri te duce acasă,
nu-i mai bine să uiți,
până dimineața de mai apoi,
plus încă o viață pe la porțile raiului,
nu-i mai bine să uiți și să mai faci o dată dragoste,
sau poate de două,
sau poate de trei,
până bat vecinii în calorifere cu inima frântă
că n-au găsit alt loc, mai discret,
unde oamenii nu fac dragoste cu fereastra deschisă?
Și dacă s-a făcut și dimineață și patul e cald,
și nu deschizi ochii de frică să nu alungi mirosul femeii de lângă tine,
de teamă să n-o faci să fugă din palmele tale,
de bucurie că mai există aici,
când tu însuți nu mai știi pe unde ți-au înnoptat oasele,
mai are rost, pentru câteva răsărituri câte ți-or fi rămas,
să o iei de la capăt,
tocmai acum, când e liniște,
când a aproape somn și aproape durere,
când nimănui nu-i mai pasă de ferestrele noastre
după cum nici noi nu le mai deschidem ca altădată?