La masa de carton mă așez când scriu
crema îndoliată din pix de obicei
ponegrește moartea spre finalul unui text
atunci mai rămân scrise cu unghia
cuvintele rămase postum fără chei

La masa de fildeș mă așez când scriu
tastatura ștearsă de amprente
se rupe în mii de bucăți de sensuri
și atunci mai rămâne o tastă
care-mi aduce uitarea promisă de degete
Delete

La masa de lemn mă așez când scriu
cuiele intră adânc în sufletul meu
bunicule de ce dialogul nostru
seamănă cu o tăcere absurdă
pe care punem lumină udă
ca într-un Big-Bang de căderi erotice
spre sângele meu de cola