În primul anotimp încetineala
de vorbe și de fapte-mi pare caznă.
Aș vrea orice să împlinesc cu haznă,
dar rezultatul e bolboroseala.

Spre vară am crezut că elocința,
mă va purta pe drumuri de mărire.
Oratoria, cale spre-mplinire,
și-a dovedit deplină neputința.

Mă adâncesc în toamnă cu plăcerea,
refluxului de apă către mare.
Poveri de timp simt ca o apăsare,
acum, limba maternă mi-e tăcerea!