agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1374 .



TIMPUL AGITATIEI
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lucentus ]

2006-12-10  |     | 



MOTO:
Lucrurile se schimbă..
deși apa trece ușor peste pietre,
timpul fiind relativ, urmele apar mai devreme sau mai târziu...
- - - - - -

TIMPUL AGITAÞIEI

După atâta agitație, e nevoie de-o oprire.
Dar ea râde și dispare, cu o floare de iubire.
Cu dorința de-a intra, tot mereu a ele-i grații,
Ești lăsat în urmă poate, pe motiv de aberații.

O secundă'n disperare, ca un secol fără soare,
Timpul pare relativ, dar crestează incisiv.
Fără drept de replică, cazi când te împiedică.
Invizibilul dușman, timpul, implicit mortal.

Iar când toate se retrag, chiar și izul aromat,
Și te simți din nou rămas, surd și orb, și fără glas.
Grâul s-a schimbat încet, este negrul permanent.
Albul ia și el culoare, și mai capătă paloare.

Doar regretul de-a avea, și a pierde undeva,
Fără vreun motiv anume, doar lăsând-o fără nume.
Schimbă-ntregul univers, vrea și capătă un sens.
Regăsind o formă-n care, surd sau orb să simtă iară.

Mult prea fin e stratul care, vrea s-acopere o mare,
Prea interesată poate, e privirea ce răzbate.
Pe sub fulgii de zăpadă, mult visați de mult odată,
Dând o șansă doar ei care, apărând, din nou dispare.

Cer și nor separă'n seară, și rămâne doar o vară.
Cu senin de dimineață, și un soare fără ceață.
Fie ea în miez de iarnă, e din nou și te îndeamnă,
E dorința ce nu ține, cont de critici sau peline.

Cum surâsul ei pe fața, nu-i rămâne doar de gheață,
Chiar de e stingher și gol, ca un simplu bibelou.
Într-o clipă de mișcare, reapare ca un soare,
Încălzind un suflet care, tot la fel de gheață pare.



P.S. Versurile ii sunt dedicate ei. Deși nu stie...
-Draga mea, eu sunt mai mult decât
cuvintele ce ar putea sa-mi omoare sufletul...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!