dat afară constant în fiecare cuvânt care nu te găsește
balansând brațe asimptotic nevrotice pretins la decizii
de a nu mai lăsa cuvintele sa fugă aiurea
pe o singură direcție pe un singur sens
aruncând undeva între oricare două timpuri degete înguste și bătătorite de cohenism
pe urma aerului împins în laturi
speculă de interior în manifestări
cronometrate fenomenologic peste aerul care te inchide ca un plămîn mai mare
cu mult mai mare imun la embolism
degete îndreptate în jos palme desfăcute
doar pentru a respinge căderi înspre corpul care tot timpul
ești