mai știi noaptea în care

ne prefăceam că jucam

șotron cu toți morții prin grădină

oboseau adesea și noi săream

peste cadavre întruna

călcam strâmb și nici

nu mai știam să ajungem la capăt

inventam reguli noi

și săream două câte două peste

pătrățelele din pământ

bunicului nu-i venea niciodată rândul

îi schimbam pietricelele

și îl păcăleam ținându-l de mână

aștepta în spate.

a trecut o noapte întreagă

și noi am țopăit prin curte

cu toți derbedeii ăia și

bunicul ajunsese la capăt spre dimineață

era vesel când ne-a spus :

pfiuu, sunt mort, copii! am obosit!