Și n-ai venit!

Am pus pe o pânză
imaginea ta,
apoi am așteptat ani și ani
să apari de undeva.
În fiecare zi am privit
în zarea pustie,
să văd de unde vii,
din noapte am făcut zi
din inimă chilie.
Și n-ai venit!
acum iar împodobesc
un brad de crăciun,
îți cânt colinde în ajun
să te găsesc.
Făclie stinsă peste vreme,
aș vrea să te aprind!
să arzi împreună cu mine,
să ne stingem cândva
fredonând:
Am împărțit amândoi
un colț de cer senin,
nu ne-a ajuns timpul
să ne bucurăm,să ne iubim
din plin.