O aromă de puf zborul are
de oțel rafinat pân’la strop
alungindu-se în decolare
când terestrul rămâne pe „stop”
se confundă mirific cu zarea
tot ce-a fost doar un puzzle perfect
deslușește pustiul și marea
ca un pictor miop dar select
în materii de ultrasenzații
iar în limfă pilot iscusit
se hrănește-n avânt cu vibrații
și transfuzii de-„Apus-Răsărit”
transpunându-se ager în spații
dizolvându-se la infinit
detașat de constrângeri și rații
întru riscul fatal îndrăgit!

Când din nou cauciucul sărută
linii albe pe pista de ieri
intră-n starea pedestră acută
impotent în civile plăceri