Pentru o carte...
așa a început totul.
O seară caldă de toamnă-ntârziată
și sufletul meu chinuit de neștiință,
și tu,
care-mi vorbeai parând că înțelegi...
Știam ce vrei, dar nu-ți dădeam ocazia
Păream un copil inocent,
iar tu imi hrăneai inocența cu priviri aparent sincere și dornice de-o alinare
N-ai renunțat dar m-ai lăsat pentru puțin
Era deja mult prea târziu...
imi amintesc...eram doar noi..și frigul care m-a împins spre tine
Da, el e vinovat!
Aveai un hanorac pe mine si ți l-am dat!
...și iarăși frigul...
N-am vrut sa ma las dorinței, dar vezi tu,
aceasta a complotat cu vântul și m-a impins spre suferință.
Deși am vrut să nu pun suflet, recunosc, nu am putut.
Ai fost sincer (doar tu sti cât)
dar simțeam că ceva se-ntâmpla cu tine...
Voiai ceva, dar...nu pe mine...
O carte? doar pentru atât?
...-ai fi avut-o și fără să faci ce ai facut!