Gena fericirii

Doamne, cate s-au inventat!
Totusi nu exista decat un inventator,
Care nu si-a comunicat studiile in scris.
Ce mi-as dor sa se inventeze
In urmatorii zece ani?
Bine, dar intrebarea asta nu era
In intrebarile de interviu!
Cred ca mi-as dor sa se inveneze...
Ochelarii de vedere!
Sunt prea multi nevazatori
Cu privirea in regula
Care-si conduc viata in pom!
Despre descoperirea mea?
N-am ce sa cometez,
E drept ca am descoperit
Gena fericirii.
Dar n-as putea s-o descopar
Si in altii.
Sa descriu etapele descoperirii?
Initial am descoperit-o
Din intamplare.
Era acoperita cu un strat
De orgoliu considerabil.
Cand l-am dat la o parte,
Mi-am dat seama ca e ceva acolo,
Dar tot nu stiam ce.
Si-a mai trecut o vreme
In care am facul alte descoperiri,
Epocale delatfel. Dar personale.
Si-ar fi trebuit sa fiu tare fericita de ele,
Dar nu eram.
Si odata, cand m-am saturat de toate,
M-am apucat de mine.
Mi-am zis ca partea are proprietatile
Intregului.
Si m-am asezat la masa pentru descopriri,
Mi-am pus tot ce aveam in creuzet,
In cateva eprubete am turnat pe rand,
Bucurie, Speranta si toata iubirea
Pe care am reusit sa o strang
In diminetile mele zilnice,
De pe firele de iarba,
Din gradina serenitatii
Mostenite de la bunica,
Inventatorul s-o ierte!
Cata avea si ea,
Ca terenul e scump la oras.
A, s-a terminat timpul?
Incepe publicitatea?
Stimati telespectatori,
Dupa cum ati auzit,
La toate raioanele noastre
Va asteapta in galantare
Gena fericirii,
La preturi fara concurenta.