agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-05 | | De multă vreme am încetat să plâng, Să-mi scutur umerii înghețați, de-atâtea nopți ce-am așteptat. Nu mai brăzdez cerul însetat, căutând o stea anume. Nici că tălpile mi-au sângerat, oprindu-mă din alergat, n-oi spune. Nu mă mai plâng de dorul lui, al vântului, nebunului. Nu mai șoptesc "cri-cri" prin colțuri, nici zâmbete nu-mpart cu luna, nici cu Siretul, lunecosul. Nu-mi mai rod unghiile seara, pierdută-n văluri de fantasme, Alergând cuvinte-ntruna pe o filă parfumată; Am aruncat mii de cartoane cu-nșelătoarele culori, Nu mai dansez cu păpădia, trezind roua de pe nori... Am ascuns creionu-n tașcă (sau el a fugit de mine?!) Fără el, de-o vreme-ncoace, nu-mi găsesc cuvintele. Iar de-atunci?! Mă prefac a ști și murmur, așezând gânduri pe foaie; spun că am viața ordonată ca și zestrea din odaie. Iară toată hărmălaia și tot vuietul din juru-mi sunt de fapt, o închipuire și eu, tot mai dorm prin crânguri. S-a sfârșit! Poate un gând uitat prin poduri, poate un joc cu tălpi desculțe, poate o dorință nerostită Sau poate doar hârtia aceasta, pe care mi-am pictat eu scrisul. Dar vezi tu, dragă, urmează alta! 9 aug 2005
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate