Oamenii caută viori scumpe și vechi să le vândă fiecare cântec e ca soarele
cresc niște ierburi înalte la drum se arată albina afară e frig spune-i Doamne
nu încerca străine să cânți vezi bine fiecare cu lumina lui
mergi taci și ascultă
merg pe picioare dau din mâini ascut și ascult șișul memoriei metalul
sunt desculț de atâtea distanțe
vă spun fraților nici-o pasere nu știe să cânte
nu căutați viori

dimineața potrivit este doar să te speli cu apă rece pe față

zburând