Deși bătrân în gânduri și cuvinte,
Încă stăpân pe-a sale simțăminte,
Viața și-a trăit-o într-un mod solemn,
S-a sfârșit asemeni,sufletului demn.

Greu a-nțeles că trebuie să plece,
Nu se vedea, sub lespedea cea rece,
Suferința lungă, trupu-i chinuia,
Timpul ce-a parcurs, în minte-i revenea.

Scurt, boala nemiloasă l-a răpus,
Resemnare blîndă peste chip i-a pus.
Spiritual trecînd spre veșnicie,
Lăsă în urmă, amintire vie.

Prin firea complexă,greu de înțeles,
Mulți l-au respectat,atinși de interes,
Viața a iubit,relații a legat,
Rupt de firul vieții,singur a plecat.

Ideea existenței zace-n minte,
Greu acceptînd ascunderea-n morminte,
Realitatea ce-i necunoscută,
Stă amplasată-n minte, ca redută.