Biblia, al cărei nume recesc este un plural, înseamnă "cărtile". Este, de fapt, o bibliotecă ce cuprinde cărtile fundamentale ale literaturii ebraice, ordonate fără prea multă rigoare cronologică si atribuite Spiritului, Ruach. cuprinde cosmogonia, istoria, poezia, parabolele, meditatia si mînia profetică.Diferitii autori corespund unor epoci si regiuni diferite. Sînt, pentru cititorul binevoitor, simpli copisti ai Spiritului, care determină fiecare cuvînt si,potrivit cabalistilor, fiecare literă si valoarea ei numerică, precum si combinatiile ei posibile ori fatale. Cel mai ciudat dintre aceste texte este Cartea lui Iov. Froude a prezis în 1853 că această carte, la timpul potrivit, va fi socotită cea mai aleasă din cîte au
scris oamenii. Tema, tema eternă, este faptul că un om drept poate fi nefericit. Iov, culcat în tărînă, se tînguieste si blesteamă. Iar prietenii îi dau sfaturi. Asteptăm rationamente, dar rationamentul, specific grecului, este străin sufletului semitic, si opera se
limitează să ne ofere un sir de splendide metafore. Discutia este dificilă si îndîrjită. În capitolele finale, glasul lui Dumnezeu vorbeste din înaltul vijeliei si-i osîndeste deopotrivă pe cei care-l învinuiesc si pe cei care-l încuviintează. Declară că este de
nepătruns si într-un mod indirect se compară cu cele mai stranii făpturi, elefantul (Behemoth, nume care, ca si acela al scripturii, este un plural, si înseamnă "animale", fiindcă este foarte mare) si balena, sau Leviathan. Max Brod, în Judaism si crestinism, a analizat acest pasaj. Lumea ar fi guvernată de o enigmă. Data redactării este incertă. H.G. Wells a scris despre Cartea lui Iov că este marele răspuns dat de evrei dialogurilor lui Platon. Publicăm aici versiunea literală a lui Fray Luis de León, explicatiape care o dă fiecărui verset, precum si versiunea în versuri endecasilabice si cu rimă, după moda italiană. Proza lui Fray Luis este, de obicei, de o seninătate exemplară; originalul ebraic îi impune aici o muzicalitate mai aspră. La chemarea trîmbitei, pare că zice: "Haide! Si de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor date de căpetenii si strigătele războinicilor". Această bibliotecă mai include Cîntarea cîntărilor sau, cum traduce Fray Luis, Cîntare de cîntări. O defineste ca o eglogă pastorală si îi dă un sens alegoric. Mirele, în chip profetic, ar fi Isus Hristos; mireasa ar fi biserica. Iubirea
pămîntească ar fi o emblemă a iubirii de Dumnezeu. Poate că nu este de prisos să amintim că cea mai înflăcărată operă a limbii spaniole, poezia lui San Juan de la Cruz, porneste de la această carte.
in romaneste de Andrei Ionescu