agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-26 | | Atingerea gândurilor, troiene necontrolate ce mă îmbie spre tine, infuzii ce mă lovesc în abruptul stomacului. Lumea ca un balon de săpun pocnește la cea mai lentă suflare. E inuman să tencuiești zonele erodate de oameni să stârpești minuni din ruine. Lungesc timpanele până la tine, să-ți aud suflul să aflu că exiști. Câteodată las capul să cadă ușor spre dreapta, așteptând un somn negru, compact, astup urechile roșii de toamna ce mocnește în mine. Parcă și trunchiul trage ușor spre pământ vrând să cunoască lucruri ce până acum au însemnat nimic cătând spre subsolurile minții ca un bolovan ce atacă orice dorință de a rămâne. E timpul. Îmi consemnez existența în inspirații frânte de temeri lăuntrice. Dimineața învăț să merg la trap. Ordonez cutele de pe brațe, curăț rădăcinile moarte de sub unghii. Pășesc strâmt, adunat să nu parcurg prea repede drumul spre ziua de mâine. Picior peste picior peste picior Car lanțuri ce mă leagă de mine. Încrucișez străzile. Cea mai lungă trezește pulsații necontrolate. Refuz galopul și mă întorc la măruntele deveniri. Cui aparțin? Cărui loc? Mușc pielițele unghiilor, sug carnea să gust că exist. Ca un saltimbanc încerc să echilibrez mișcările. Îmi cauterizez nervurile viciate Pulvere a imaginilor frânte din diminețile ce mă așteaptă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate