Licurici de sunete se zbat fără ecou
Spărgându-se în colțurile triste
Și nu e nici un om să le asiste.
Dac-ar fi fost, s-ar fi numit erou.

Regina nopții stă de veghe iar
Păzind întreaga lume adormită...
Viața ar fi mai fericită
Dac-am avea răgaz să o privim măcar.

Iar luna mângâie visarea omenirii
Și truda ei se pierde în neant.
Este un gest mult prea culant
Să nu răzbată-n țesătura firii.