|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
cîndva poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-02-07
| |
O imagine proiectată la nesfîrșit
pe pînza unui cinematograf
care se scufundă, e soarele -
unul din ochii lui Argus,
acela ce nu se închide niciodată,
un martor incomod, solitar,
în egală măsură real și închipuit.
Zadarnic te ascunzi,
vei fi găsit chiar și în femeia stearpă,
acolo unde nu s-ar fi gîndit nimeni să caute.
Răsare soarele. Aduce fior în lume.
Ce mînă îi taie rădăcinile
de se poate ridica din mare
să plutească pe cer ca o vietate
abia scăpată din ghearele
unui prădător melancolic:
omul?
|
|
|
|