când am ieșit în lume drept prigoană
mi-au spus povești ca să învăț plutirea
povești cu zmei ce nu se pierd cu firea
cu feți-frumoși ce-și pun pe cap coroană
povești cu ieri ce și-a gravat menirea
povești cu azi crezându-se icoană
povești cu mâine prăvălit în goană
mereu neclar ca să te pierzi cu firea
poveștile-minciuni știu să anine
profunde semne crude amăgiri
ce-n cuget lasă mirt să te aline
și-un văl suav eternelor iubiri
nu-s slove puse pe un sec ciorchine
ci rost celest din pure-nchipuiri


26 noiembrie 2006