De ce în minte-mi vin doar lucruri nebunești,
Stau jos, întins, pe dinăuntru gol și stins
Căci simt că lângă mine tu nu ești
Și cred că iarași o să izbucnesc în plâns.

M-am săturat pe geam doar să privesc
Cum cupluri trec ținându-se de mână ,
Aș vrea să te ating, adânc să te privesc,
Să fii un cer de vară, cald, cu lună plină.

Nu cred că viața pote fi atât de rea,
Încât să nu-mi zâmbesti măcar o dată,
Să fii a mea, numai a mea
Ca-n cantecul cu un “băiat și o fată”.

Dorindu-mi asta mă întorc din nou la geam
Privind asfaltul gri și rece,
Gândindu-mă la ce nu pot să am,
La timpul care trece, trece, trece......