mă împiedicam prin poemul acela imens
și mă cutremuram auzindu-mi râsul transformat
într-o rimă burgheză. erau mașini și lucruri vulgare
și oameni puternici îmbătrâneau pe retina mea calmă.
eu treceam pe acolo și-mi apăreau mâinile picioarele
ochii și mă uitam cum cresc printre sunetele acelea.
erau meteoriți și eu eram plin de vânătăi
și mă temeam să nu dau de sfârșitul lui
înainte de-a mă dezvolta normal
să nu urlu la lună - căci atunci aș fi devenit lup
să nu grohăi - căci atunci aș fi devenit porc
să nu fiu viu - căci atunci ar fi trebuit să mor.
și nu vedeam decât rareori un poet.
între noi fie vorba mă temeam să devin om
- și astfel mă pot împotrivi vouă