Eram glasul mut al unui înger,
Râsul cristalin al unui copil,
Primul salt al unei căprioare
Pe-o pajiște veșnic de verde,
Cântecul ecoului valurilor,
Și sărutul soarelui cu nisipul.

Am devenit calmul lunii pe cer,
Pacea culorilor curcubeului,
Îmbrățișarea dintre liniște și vis,
Fluența curgerii cuvintelor tale,
Mirosul senin al privirii cerului
Și ultima mângâiere a vieții.

Acum, sunt doar o bucată de fier,
Care a ruginit așteptând ploaia.