Tu,
care-ți canți fericirea cu gurile altora,
și transformi spinii suferinței
in lauri de glorie,
Mi-ai dat ce-i drept aripi,
insa de plumb.
Iar acum le simt grele,
apasatoare, topindu-se incet in focul din mine.
Și cand focul va inceta sa arda,
voi astepta rece,
intunecat,
Vreun alchimist sa ma transforme
In aur.