agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-14 | |
Mi-e dor
Mi-e dor de ADEVÃR, Mi-e dor de iubire, Mi-e dor de Cuvântul Ce naște frumos. Mă rog Lui Iisus, s-aducă-mplinire În inimi de oameni să vină ca Mire, Un Domn și-o credință-n Hristos. Mi-e dor de apostoli, De Biserica-n care, Când Duhul cel sfânt Lucra cu putere. Schimbând din păcat, o lume în stare S-arate cum Duhul produce schimbare În inima celui ce cere. Mi-e dor de-nceputuri, De timpuri trecute, Când sfinții-n prigoană Simțeau alinări. Puținii păstori hrăneau oi născute Cu „pâine și apă” ca „mană” căzute, Prin focuri trecând ca-ncercări. Mi-e dor să fiu ud De ploaia târzie, Să pot primul pas Să-l fac prin botez. Și Duhul s-așeze o împărăție În inima mea să-ți pot slujii Þie Și-n „eu” pe Hrist” să-l așez. Mi-e dor să-mplinească, Un gând ce m-apasă, Să pot fi-mpreună În staulul Său. Cu sfinți ce-ți slujesc, în marea Ta casă, Cu toți laolaltă iau cina la masă, Slăvind pe Hristos, Dumnezeu. Mi-e dor de-mpliniri, De drumuri de piatră, S-au praful sub talpă Simțind puful lui. Și gura să strige, trezind lumea moartă Să știe că iadul rămâne-a lor faptă În timpul ce-atârnă de-un cui. Mi-e dor de nesomn, De foame și sete. De gustul plăcut Numit biruință. Căci viața-n prigoană, în grupuri și cete, Aduce treziri și iubiri mai concrete, Și-atunci voi cunoaște credință. Mi-e dor să cunosc, Poporul în care, În timpul prezent E parcă ascuns… Sunt multe biserici și nu sunt în stare, S-arate lumină și gustul de sare Când i-aud sau îi văd; dau în plâns. Căci mulți doar vorbesc, Vorbesc fără fapte, Și-și apără dogma Ca fiind din Cuvânt. Rămas-au copiii, hrăniți doar cu lapte, Ca oi rătăcite și blânde în noapte, Departe de-a fi exemplul de sfânt. De-acea mi-e dor De prezența divină, De Duhul ce crește Și roade să-mi dea. Căci mor în dorința, de-a lua marea cină, Și-mi simt neputința ce-mi poartă de vină, Dar voi găsi oare Biserică Ta? … mi-e dor, mi-e dor!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate