agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-08 | | Înscris în bibliotecă de aleksandar stoicovici
Sergentul
Pe drumul de costise ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicind în gindul lui: "Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa... As vrea să zbor, si rana din pulpa nu mă lasa!" Si bietul om, slab, palid, avind sumanul rupt Si o camesa rupta bucati pe dedesupt, Pasea tragind piciorul încet, dar pe-a lui fata Zbura ca o lumina de glorie mareata, Si-n ochii lui de vulturi adinci, vioi si mari Trecea lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era sparta, căciula desfundata, Dar fruntea lui de raze parea incoronata. Calica-i era haina, dar straluceau pe ea Si crucea "Sfintul Gheorghe" si a "Romaniei Stea". Romanul venea singur pe drumul plin de soare, Când iata ca aude fanfare sunatoare Si vede nu departre în fata lui venind Un corp de oaste mindra în aur stralucind. Erau trei batalione de garda-mparateasca Mergând voiios la Plevna cu dor s-o cucereasca. In frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag, La bravii sai tovarasi privea ades cu drag, Si inima în pieptu-i batea cu foc, desteapta, Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta. Deodat' el da cu ochii de sarbedul roman Ce stase-n loc la umbra, sub un stejar batrân, Si mult se minuneaza, si nici ca-i vine-a crede Când crucea "Sfintul Gheorghe" pe sinul lui o vede. S-opreste regimentul, iar bravul colonel Se-nchina la drumetul, s-apropie de el. Si-i zice cu blindeta: "De unde vii straine?" "Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine." "Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?" "Chiar domninorul nostru s-al vostru imparat." "Dar pentru care fapte?" "Stiu eu?... Cica drept plata Ca am luat eu steagul redutei... si pe data Cu el, strapunsi de glonturi, ne-am prabusit în sant..." "Dar ce rang ai voinice?" "Am rang... de dorobant!" Atunci colonelul, dând mâna cu sergentul, Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor Romanul care pleaca tragind a lui picior.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate