agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-24 | |
Aici sunt marile păduri de fag
ogrăzile cu pruni și meri în floare aici e locul nostru cel mai drag din universul tot în dilatare La noi în cimitire neclintite zac toți străbunii noștri duși la cer pe care-n sărbătorile sfințite îi pomenim cum se cuvine prin eter Iar lângă ei mai zac învățătorii trecuți de multă vreme-n nemurire așa cum toamna pleacă-n sud cocorii lăsându-ne în inimi pustiire Oriunde-am fi în lumea asta largă în care-am pribegii din întâmplare aici la noi n-i lumea cea mai dragă iar viața ne e numai sărbătoare Izvoarele copilăriei noastre ne susură în clipe de durere când prin curburile albastre peregrinăm lipsiți de mângâiere Când prin străini ne duce un destin oricât ne-ar fi trăirea de frumoasă ne zboară gândul nostru din senin prin locurile calde de acasă Iar când ne-apasă dorul de părinți de vremurile noastre petrecute venim pioși ca niște fii cuminți să ne-amintim de clipele pierdute
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate