Lecția nr. 1: Dragostea nu se cerșește; se ia.

A zbiera în aerul atât de mut
atât de surd
e inutil, vai, inutil...
Prinde sfârcul și prin el vei da
de lumea întreagă,
de cald și de moale,
de informul dulce
și alb.

Nimic nu știi! De ce mai zbieri?...
De ce-ți împrăștii mizeria
cu toiag de rege cerșetor,
de ce tai venă după venă
eliberând clasificabile iradiații
în ale tale priviri și gângureli,
de ce jonglezi cu cele 15 minute de faimă
și de alint afaziac?...

Apucă sfârcul și trage:
în el e lumea ta.


Lecția nr. 2: Dragostea se caută de departe.

De multe ori mânjesc pereții
cu idei și gânduri și găuri negre.
Unghiile pretutindeni mi le rod,
câteva ticuri meschine
îmi răsucesc surâsul
și tot timpul
dar tot timpul
vreau să-L înviu pe Dumnezeu
din moartea lui Nietzsche.

Simplu punct pe coala cea neagră a istoriei,
prea mic pentru a putea fi privit,
prea gentil pentru a i se simți pulsul răstignirii
și bleg cu duhul,
mă fac înțeles abia de incertul
oricărei atingeri.
Iar sublimul nu mai are viață să-mi dea
decât prin trupul morților paralele
al meu și-al tău
al niciunuia.


Lecția nr. 3: Dragostea de aproape -o ludică devorare.

Hai jucăm un asemenea joc
cu reguli sucite, absurde
hai denudează-te un pic și deloc
în această zare cu funde.

Vâslește din umăr în cadă acum
și prinde-n timpane fonemul
cu o mie de nopți și-o mie de vieți
din nou ți se gată eternul.

Lirismul curge devale
mai simplu devine ce trece
noblețea cezurii se află în prunc
din raza originii iese.







Note sub pagină___________________________________________

1) A se ști: encoprazia e boală de moarte
organicul supurând al tunicilor de piele
și lipsa unui element.

2) A se ști: encoprazia ucide lent
ea urcă ordonat intronii pe cruce.

Abia gingașul poem cu al sfinților sărut
îl mai liniștesc pe prunc.