Daca-a iubit-o?
Prea tarziu!
Mai tarziu decat toate
Mai tarziu decat tot.
A iubit-o cand clepsidra
Se sparsese deja intr-o stanca
Si vantul dusese
Nisipul , inapoi,
Pe coaste.
A ramas cu cioburile-n carne,
Cu pumnul strans
De neputinta.
Apa sarata il ustura
Pana la suflet.
Ascutita durere,
Strigata inauntru,
cu dintii-nclestati!
Daca-a iubit-o?
Prea tarziu!
Cum sa mai aleaga firele de nisip
Rispite pe atatea tarmuri?
Mai ales ca cineva, o mana,
Aplecase pumnul,
Intredeschis,
Ca o lopata, desenand parca
un evantai pe nisip
La capatul caruia culesese deja
Destul nisip pentru clepsidra lui.