Luna, precum capul unei femei,
spânzurată de cântecul greierilor,
răzbate în golul lumii
printre brazii înalți și curați ca lumânările.

Stelele fac exerciții pe cerul întins
precum un câmp incendiat în noapte,
ce stă să se surpe și aici, și dincolo,

Pe valea împinsă în întunecime,
lupii negrii ai cărbunelui, sar peste razele de lună
ca un cârd de soldați și se înalță ca păsările.

Dincolo de râu, pământul este luminat de moarte
și-un plânset de copil se aude tris, pe coarda de argint a ceții,

Voi veți dormi, când eu voi trece râul
dar noaptea, crinii aud tot ce se întâmplă.