Dimineața crește-n tine zbor de pasăre de pradă
Și la prânz deja se-nfruptă din mirare ochiul tău,
Stau spre palmele făcute cald căuș sânii să-ți cadă,
Să ți-i beau până la ziuă și să te adulmec rău.

Dimineața urlă-n mine floare de vâslire albă,
Sori din toată neputința lor se ard zvâcnind din vânt,
Să mă prindă nu au snagă, nici dorința pot să-mi soarbă
Și mai abitir mă nărui, și mai aspru mă împlânt

Dimineața dă târcoale firului de viață simplă -
Tu îl ții în dinți de-un capăt, eu îl port, pe deșt, inel,
N-am arginți bătuți de rege la chimir, îi am la tâmplă
Și un suflet flămând tare, vino sa te vâri în el.