ți-au crescut copii în gropițele din obraji
și ai început să mă iubești ca un om mare

mă gândesc să mă mut într-un tramvai
dimineața toate tramvaiele merg spre nicăieri
apoi spre casă
la șfărșitul zilei o să cred că mă întorc la tine
vor pleca toți oamenii din casa mea
tu o să aștepți în stație
în orice stație
și eu o să te las pe locul de la geam

nu pot să mă gândesc la tine cu coloana dreaptă
nu am șanț pe spate
am vertebrele ieșite spre ieri

tu porți trei nume și așa
lumea te iubește de trei ori mai mult