Magnetul pământului atrage
biete lăcuste înfometate.
Semnalele ce vin de la apus,
citesc traseul vieții cu viteză.
Sunt vremuri tâmpe, agitate,
nu ai nevoie decât de o proteză.

În miezul zilei lăcustele apar
cuprinse de monotonie.
În ochii unora veniți cu pluta,
care își caută în viață sensul,
ele înfulecă tot, nu se dau bătute,
și învăluie capul unde persistă doar condensul.

Poți să ștergi din minte un mic nor,
în care lăcustele sunt suverane,
dar cine ar putea să le termine,
pe aceste vietăți pline de răutate?
Neliniștite simboluri fără un statut,
fixate în oglinda vieții, au se pare greutate.