|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Soarele meu murise. poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Cosmin Alexandru [NOSMIC ]
2007-04-23
| |
Nu mai e soare pe cerul meu.
Ultimul apus pe care l-am privit
A fost in ziua cand ne-am spus adio.
Ne-am tinut de mana si am privit cerul.
Soarele ,
Ranit de despartirea noastra,
Plangea.
Isi revarsa razele insangerate
Si ne inconjura cu lumina
Ce urma sa moara.
Apoi a inceput sa dispara,
Usor,
Dorind sa mai vada inca
Imaginea noastra,
Tinandu-ne de mana.
Cu ultimele raze s-a agatat de noi,
Dar...fara putere... a disparut.
Doar urme sangerii se mai vedeau pe cer.
Soarele meu, murise.
|
|
|
|