întâi vioara sunetul și-l pierde
prin talpa ei o liră albă strânge
un cântec vechi cu tresăriri de sânge
miroase-a ambră stinsă cu ceai verde

îi înflorește-n coapsă-un arbor' dulce
în pântec zboară fluturi moi de jad
asupra-i ochii lui albaștri cad
pe pieptul ei vin stele să se culce

înițiatic ceasul înțelege
că-i o secundă care se oprește:
bărbatul pe femeia sa iubește
îndeplinindu-și cea dintâia lege