agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1573 .



Lamentatio
poezie [ ]
poem in proza

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dragos Farmazon ]

2007-04-28  |     | 



Să ma așez și să cânt la un pian stricat Să mă ridic să cânt la pianul lumii Negru cu pete albe Negru cu te miri ce risipit pe te miri unde Mi-a căzut pe degete o idee am așezat-o iîtr-un ceas de-acum este o idee care sună la ore fixe și care trece de colo-colo ca un tic-tac Nimeni nu asculta nimeni nu asculta iată sala e plină de oameni Nimeni nu vede Scaunele miros a teatru prost miros a lumină slabă a decolteu de femeie gata sa se desfacă Eu mă așez la un pian mă ridic de acolo Aș cânta la vioara dar îmi place mai mult să apas pe urechile lumii decât să le mângâi De multe ori obosesc înainte ca spectacolul să înceapă cer de mancare mi-aduc ouă toți vor sa ne întoarcem de unde am plecat cer de baut mi-aduc ochii mei pe care ii uitasem în urmă Mereu sunt în intârziere mereu ajung prea devreme Ca un nai dezacordat mă suflu din loc în loc fără teamă și mă așez pe clape albe pe clape negre ca un telefon fără receptor mă așez ca o pasăre cu penele risipite printre frunzele asistenței Ca un borcan fără capac în care fiecare așează ce are chef Pian mic mănânc ouă până mă satur oricum de aici nu am să mă mișc Nu deranjez pe nimeni degetele mele bat tic-tac fără să țină cont de vreun pendul Fără echilibru picioarele mele dansează pe o muzică necântată mâna mea dirijează cu bacheta întinsă spre mine Mă așez Mă ridic nimeni nu mă întreabă dacă am obosit Nimeni dacă aș vrea să mănânc cer de băut Îmi aduc o vază cu flori roșii Au auzit ei că pianul este o mașinărie exotică și că la el se cântă cu un trandafir mestecat între dinți

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!