Cremenea muntelui-i alba
Gindului meu cruce
Albastra-i doar floarea
uscata
Zvarlita-n rascruce.

Prin cerul adinc,
Eu trec in volute,
Nimic inapoi sau 'nainte
Calcinate-orizonturi,
fracturi de cuvinte,
Raze de piatra-aburinde,

Nu-i urma de nor
Nici albastru de tine
Doar eu
spulberata-n inalturi
n-am aripi sa zbor,
n-am trup sa cobor,
sunt eu,
sau esti Tu,
cel din mine?