Motto :
Și-un călăreț se-arată, ieșit dintr-un sicriu,
Doar oasele de dânsul- pe-un negru bidiviu,
O mână întinzându-mi, să urc cu el în șa ...
(Ronsard – Imn către demoni)

Fantoma cu coasa trimite,
Solie și stavilă sorții,
groparii în care cernite
cu caii năpraznici ai morții.

Se zgâlțâie-n ele sicrie,
mai mici sau mai mari, toate negre,
cu colburi pe uliți ne scrie,
hulpavele-i marșuri funebre.

Cerniți sunt ca spumele nopții
focoșii trăpași ai lui Charos
și gâfâie gloabele morții,
chemând osândiții spre haos.

În frunte e Roibul de Rouă,
furat de la mândrul Conan;
dușmanii cu bale și-i plouă,
scântei scăpărând spre rădvan.

În dreapta e Neagră Copită,
în stânga e Surul din Macha,
cu sânge îi pare urzită,
birjarului morții cămașa.

Amarnic plesnește cu biciul
vechilul în gloabele morții,
alungă spre iaduri supliciul
și-și numără-n hohote orții.

În aer ecouri nechează
afund în iatac și în casă,
doar spaima în urbe e trează,
stârnită de Doamna cu Coasă.