trec mările. vin câmpiile de sticla; pășesc criticii cu stegulețe minuscule, crem, portocalii, violet si negre, mărșăluiesc pe străvezia baladă a apocalipsului cu happy end.
magnific regizorul! batgiocoreste turmele de intelectuali nesupunându-și capodopera la scenariul tipic, usor criticabil.
Vulturul Vai glăsuiește ermetic prin văzduhuri/ figuri angelice mișună in cortul slavei. care tremură de tusea coaptă (cf. Nietzsche 7,13) căzuta ca o ploaie de tunete și blesteme peste Babilonul terestru. cei 144 000 aplaudă infrigurati șoul, ei au promise hainele albe= mântuirea de șotiile lui Antihrist. puștiul teribil al postglobalizării își scutura teatral mucul de tigara peste inima crestinilor: abia tipetele lor viscerale reușesc să-i mai anime plictiseala. de-aia sa-si fi luat ca nick-name ID-ul inversat al unui mit?...
lumina străpunge colturile pamantului iar matematicienii îi calculează viteza, dovedit relativă in ultimul timp. trec muntii, trec râurile prin văi. soarele pârjolește in mod deosebit (de, stratul de ozon...) insa noua gama de lotiuni Garnier atenuează bronzul -accentuat de o posibila transfigurare nucleara- si protejează eficient contra iritatiilor de piele.
se vad piticii de gradina cum scuipa in sân și fac cruce/ se vad dracii cum se scuipa unii pe altii invinuindu-se de eșecul existential/ tramvaie interbelice pe post de roller-coaster/ spectre cu joben ne saluta ironic planănd deasupra spurcăciunii desfrânatei călare pe Fiară.
toate si toti dezvăluie lumea așa cum altcineva a închipuit-o iar noua nu ne-a mai rămas decât s-o împlinim. din sudoarea fruntii noastre clădi-vom gloriosul viitor, cu ochiul vom trage la epoca de aur. de trei ori ura pentru ce-o sa fie!...

opresc momentan devianta idee și-mi văd de viață. poate ar trebui sa faci și tu la fel, măi cititorule.
"Că de proști neam săturat!"