mă sfințeam în iordanul pulpelor tale

cuminte într-un dormitor de catifea

soarele somnoros legăna sub sprâncene

o lacrimă

aveam o viață minunată

cortinele în jurul patului

unicul film cu happy-end

actori îndrăgostiți mizându-și viața

pe ultimul sărut

nimic nu mai conta

nici mâine, nici poimâine

ce voiaj minunat

exploratorii atingerilor staționate

prin gările trupurilor fremătânde

accelerând prin tuneluri

spre alte lumi în care ploua mereu

voiam să te cer de nevastă în fiecare zi

dar nu cred că te meritam îndeajuns

m-am mulțumit să fiu

dragul tău, iubitul tău

tu mi-ai dăruit tot ce-mi lipsea

inima ta

trăim a doua tinerețe

în fața unui teanc

de poze