de Florin G. de Roxas


Sunt bolnav si satul de viata
si-as face ceva ca sa scap,
m-as sinucide cu spargatorul de gheata,
sau mi-as trage un glonte in cap.

Un gand ma duce acum spre infern-
unde-s pedepsiti cei ce singuri se-omor-
si ma vad printre cei care cern
oamenii si pacatele lor.

Simt, neputincios, cum ma topesc
in cratere cu lava,
dar nu mai am timp sa gandesc
la picatura de otrava
ce m-ar scuti de ceea ce patesc.