agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-04-25 | |
Tu esti zeul muzicii,
cu plete si barba, care se inspira din frunze si iarba. Un cantec nou, si inca unul, pe poezia cu iubirea si tunul. Un vers albastru, un refren in plus, iubirea cea mare prin ochi mi s-a scurs. La tarm de mare te-astept sa revii, sunt in acelasi loc pe care il stii. Ascult valul marii in scoici-scrumiere, nu port lenjerie, numai jartiere. Sub rochia mea luata de vant, vei gasi pentru cantec acel magic cuvant. O stea fara nume iti voi da trofeu, daca vii acum pe mijlocul meu. Aplauze multe, ovationari in picioare, te vei simti iar cel mai mare, mai tare. Te-astept uitata de lume, pe tarm, vreau impreuna iubiri sa pastram. In parul meu albastru-verzui, cade o stea,... o caut,... si nu-i. Nisipul in maini mi se face castele, in loc de intrari o sa le pun stele. Deodata se sfarma in maini universul, iti aud muzica, dar nu si versul. Ce am facut? Ce s-a intamplat? Ai fost doar un vis, sau cu adevarat? Te caut pe cer si nu te gasesc, incep sa plang fiindca te iubesc. Esti zeul meu, si numai al meu, te pierd in visari, dar te gasesc mereu. Acum pe unde esti, unde ai disparut? Ce s-a intamplat? Ce ai facut?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate