in liniste deplina cuvintele imi strang,
le pun in asteptare sa stea in bratul stang
iar dreptul il voi face prea lacrimi, prea durere,
si de aceea astazi aleg sa fiu tacere.

nu voi vedea niciunde, pe nimeni, niciodata,
doar gol sa stea de-a pururi si ceata sfaramata
in mii de patratele si cercuri nepatrunse!
in rest doar usi nebune deschise si neunse....

camasa in carouri pe care o purtai
o rup de lumea vie si calp o mut in rai,
ca poate cine stie ce vremuri o sa vina,
si-atunci o sa vrea lumea sa fie iar lumina.