agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunț ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-18 | |
Alții fug primăvara,
de nebuni pe câmpuri, trag aer tânăr în piept și, bezmetici, o iau cu firul crud de iarbă sub talpă la colindat verdele nou, așa aiurea, să-și caute perechea. Tu mă știi pe mine tomnatec și mult mai dus pe câmpi decât ăi de-s cuci de primăvară; mă lovești cu iubirea în plină toamnă, îmi zrdelești tâmpla, cu pupături, cu declarații nespuse de „te iubesc” și, după aia, de parca-i fi zurlie și tu ca toamna asta ce golește tot ce-i viu, te ascunzi pe după burniță, pe după crengile chele și, din când în când, mai strigi câte un „cucu”, ca să-mi fac eu idee pe unde ar trebui să te caut singur, aproape verde înspre ruginiu. Și uite așa, ca neomu, hălădui pasăre singură de râsul lumii, cucăind prin toamnă, căutându-te pe tine, altă nebună și tu. Pan 18.09.2002
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate