S-a coborât o seară albastră de mai
Deasupra sufletului meu adormit
Și-n gândurile mele ratăceai ...
M-am întrebat atunci de unde ai răsărit.

Am visat că eu eram o floare
Ce nenăscută se zbătea murind
Și atunci sub blânda ta suflare
Am rasărit uimită înflorind.

Am visat că sunt un desert nemiscat
Pustiu și cu sufletul adormit
Când mâna ta usor m-a mângaiat
Săgeata vieții din mine a țâsnit.

Am visat un început de cântec uitat
Neînțeles și haotic plutind peste fire,
Când buzele tale șoptind, m-au strigat
Am devenit un cântec dulce de iubire.

Am visat că eram foc ce pâlpâia
Și se stingea dorind scânteia vieții
Din suflet tu ți-ai smuls atunci o stea
Și am aprins un rug eternității.