Am fost papusa de portelan,
Apoi am fost femeia trofeu,
Cu ochiul azuriu si par balan,
Un timp, atat am fost eu.

Credeam ca pe mine ma vor,
De fapt era o lupta intre ei,
Un exercitiu al puterii lor
Trofeu eram in groapa cu lei.

Eram un nimic cu valoare,
Erau de putere orbiti,
Nu mai conta ca ii doare,
Ca-n lupta exista raniti.

Ce simt n-avea importanta,
Cine sunt nu conta in vreun fel,
Atat c-atarna in balanta
Ca dintre toti, ma are el.

Si nu eram cea mai frumoasa,
Poate de-asta am-inteles mai greu,
De ce credeau ca-s pretioasa,
Intre femei, de ce tocmai eu?!

Leoaica nu am fost vreodata,
Doar pentru el si puiul meu,
Ei continuau sa se mai bata,
Stapan mi-era doar Dumnezeu.

Pana la urma nici un leu
N-a castigat o farama din mine,
Vroiau doar femeia trofeu,
Clocotea orgoliul in vine.

Cine trofeu n-a fost vreodata,
Poate viseaza si-si doreste,
Poate aceeasi putere o-mbata,
Iar lupta lor o maguleste.

Pentru putere-i lupta lor,
Credeai ca lupta pentru tine?
Credeai ca le pasa , ca vor
Atat, doar femeia in sine?

Am iesit din arena discret,
Ingrijesc raniti in razboi,
Si coama le-o ung cu apret,
Sau, dupa caz, le-o inmoi.

Le citesc intr-una din carte,
Cand zac pe targi, umiliti,
Se mira fiecare-n parte
Ca de putere-au fost orbiti.

Se-ntrorc unii sa lupte cu leii
Mai tineri si beti de putere,
Raman mereu in arena doar greii
Se unge trofeul cu miere.

Cu toate astea unii lei invata,
Cand le citesc atunci, din carte,
Ca nu-i puterea totu-n viata,
Si pleaca , pe ganduri, departe.

Femeia leoaica e tot ce-si doresc,
Femeie trofeu nu mai vor,
Iar cand de lupta lor isi amintesc,
Li se mai face totusi dor.

Leoaica-si privesc atunci impacati,
Cum ii linge tandra pe coama,
Se simt de-abia acum barbati,
Acum ca leoaica e mama...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
(Dedicatie pentru Anca si Cristi

si nu in cele din urma,
pentru Tonic, leutul meu tandru
caruia tocmai ii creste coama:o),
Cu dragoste*, de la..mama.)